Etichete

,


poza-in scoalaUnii spun ca viaţa este o şcoală continuă.

 

Sesizez cel puţin o diferenţă majoră: la şcoală întâi ţi se predă lecţia, apoi ţi se dă testul. Viaţa întâi iţi dă testul şi abia apoi iţi spune care e lecţia!

 

 

 

Viaţa este într-adevăr o şcoală. Dar abordarea are nuanţe uşor diferite.
Şcoala ne învaţă să fim învingători, să nu acceptăm să ni se spună “nu”.
În viaţă însă, trebuie să ştii să pierzi. Luptam pentru adevăr, când cineva mi-a spus odată “nu toate războaiele merită caştigate”. Am inţeles în timp că există situaţii în care nu merită să începi un război. Iar dacă a fost deja declanşat, să te retragi la timp pentru a nu-ţi irosi energia pe lucruri neesenţiale. “Sunt succese care te înjosesc şi înfrângeri care te înaltă” (Nicolae Iorga).

 

Şcoala ne învaţă să ne concentrăm pe probleme. Dascălii îi scot în faţa clasei pe cei care creează probleme, pentru a fi sancţionaţi prompt de către colectiv.
Viaţa ne învaţă să ne concentrăm pe soluţie, nu pe problemă. Descoperind şi studiind cauza, adesea vom remedia efectul. Ne învaţă să ne luam lecţia din greşeli dar să nu ne lăsăm afectaţi si să mergem mai departe.

 

Şcoala sancţionează ironia, oricât de subtilă şi decentă ar fi ea. Ne învaţă să fim serioşi, să nu facem “mişto-uri” nici măcar pe seama noastră, şi să îi dezaprobăm pe cei care le fac.
Viaţa însă ne demonstrează că autoironia este uneori utilă şi sănătoasă, fiind apanajul omului inteligent. Seriozitatea exagerată duce la autosuficienţă. Nu ne sunt simpatici oamenii “preţiosi”, egocentrici, care dau ochii peste cap afectaţi, nu stiu să reacţioneze la o glumă sau la un feedback şi se consideră miezul în toate. De la a avea un fond uşor depresiv, a suferi de mania persecuţiei sau a avea o nesiguranţă şi agresivitate latentă, e doar un pas până la a deveni paranoic – când consideri că deţii adevărul suprem sau schizofrenic – când te rupi de realitate. Când te iei prea în serios şi eşti prea preocupat de stările şi angoasele tale, sfârşeşti prin a te distanţa de oameni. Umorul este pâna la urmă o bună strategie de supravieţuire.

 

Şcoala ne uniformizează. Ne educă să stăm în rând, să nu ne diferenţiem major de restul colegilor.
În viaţă însă, soluţia caştigătoare s-a dovedit a fi să te transformi într-un brand şi să te promovezi. Să îţi evaluezi cu înţelepciune şi realism plusurile şi minusurile şi să speculezi avantajele competitive.

 

Şcoala ne pune adesea în situaţia de a ne raporta la trecut. Ni se cere să facem compuneri despre ce am făcut în vacanţele anterioare, ni se predă istoria ca o înşiruire de fapte din trecut, suntem criticaţi sau aplaudaţi pentru ceea ce am facut bine sau rău la un moment precedent.
În viaţă însă, ne trezim că trebuie să ne concentrăm pe prezent şi viitor, având experienţa trecutului. Să nu trăim în trecut. Oricum, majoritatea realizăm asta când suntem deja la mijlocul vieţii!

 

Şcoala ne învată să iertăm. Dacă luam o palmă, să întoarcem şi celălalt obraz.
Viaţa ne serveşte însă lecţia iertarii dintr-o perspectivă uşor diferită. E ok sa-i ierţi pe cei care ţi-au greşit, dacă sunt oneşti. Nu ierta însă niciodată un escroc. Când cineva te hărţuieşte, ripostează dur şi prompt. Altfel, iţi pierzi respectul, inclusiv pe cel de sine.

 

Şcoala ne instruieşte să fim modeşti, moderaţi, politicoşi, respectuoşi şi uneori servili.
Paradoxal este că la oamenii de succes regăsim rar aceste atribute! Şi asta pentru că succesul nu este întotdeauna echivalent cu omenia.

 

***

În concluzie, în şcoală începi prin a fi la curent cu “viaţa şcolii”. În viaţă, sfârşeşti prin a dobândi “şcoala vieţii”.

 
Dacă de prima beneficiezi gratuit, cea din urmă are un preţ!

Anunțuri