Etichete

, , , ,


timp

Viaţa e plină de tentaţii.

Resursele sunt distribuite inegal între oameni. Unii sunt mai frumoşi, alţii au mai mulţi bani, unii sunt mai sănătoşi, alţii mai norocoşi.

Încă de la naştere avem perspective diferite.

Şi totuşi există o resursă distribuită egal tuturor pe parcursul unei zile. Toţi avem acelaşi timp într-o zi; pentru toţi ziua are 24 de ore. Chiar dacă fiecare le percepe şi le alocă diferit. Ce-i drept, în valoare absolută, lucrurile nu stau la fel. Pentru că nimeni nu ştie numărul de zile pe care îl are de trăit.

 

Tocmai de aceea valorizăm atât de mult fiecare din cele 1.440 de minute ale unei zile. Iar ecuaţia e simplă: mai mult timp alocat pentru ceva, înseamnă mai puţin timp pentru altceva.
Abia aici intervine marea dilemă: cum alocăm proporţiile? Pentru că cele 86.400 secunde ale unei zile par a fi insuficiente pentru tot ceea ce am vrea să facem. Secretul constă în a ne desprinde de tentaţiile nefolositoare.
E greu de stabilit cu precizie care sunt acelea, pentru că ele diferă de la persoană la persoană. Ceea ce pentru tine constituie o tentaţie nefolositoare, pentru mine poate fi o activitate utilă care îmi aduce un beneficiu real.
În esenţă, hai să cădem de acord şi să atribuim termenul acelor activităţi care nu ne aduc nici un câştig real sau generează satisfacţii mărunte, neimportante. Gen navigarea la întâmplare pe internet făra scop precis, citirea emailurilor haioase şi vizionarea de filmuleţe stupide, uitatul la TV fără a urmări o emisiune interesantă, vorbitul la telefon excesiv, abuzul de jocuri virtuale, etc. Lista rămâne deschisă pentru a fi completată de fiecare în parte.

 

Nu încadrez aici micile bucurii ale vieţii. Pentru că acestea aduc satisfacţii mari. Şi tocmai lor trebuie să le facem loc în viaţa noastră. Maniera în care o facem ţine de liberul arbitru. Recuperarea responsabilă a timpului propriu nu presupune refuzul micilor plăceri, ci, din contră, reechilibrarea tuturor planurilor vieţii şi autodisciplina.

***
Eu am avut această revelaţie citind cartea “Musai List” a lui Octavian Pantiş, pe care v-o recomand cu căldură. Odată cu ea am primit un semn de carte. Gradat, ca o riglă. Am fost invitată să îmi imaginez că acesta este firul vieţii mele.

Nu vă spun mai mult, ca să nu deconspir surpriza şi să experimentaţi şi voi aceeaşi emoţie. Este o experienţă personală care trebuie trăită individual.
Vă spun doar că păstrez cu sfinţenie ceea ce a mai rămas din acest semn de carte. Pentru mine, e cel mai preţios lucru din lume.

Anunțuri