Etichete

, , , , , , ,


phone sheepSună telefonul. Număr ascuns.

O voce colorată şi exuberantă vibrează voios, inundându-mi timpanul.
V-am sunat să vă fac bucuria de a vă invita la un eveniment gratuit. Este o oportunitate unică şi extraordinară pentru dvs. de a petrece câteva ore în mod foarte plăcut şi util. 

Aveţi privilegiul de a vă număra pe lista noastră de invitaţi. Vă rog să îmi confirmaţi participarea şi să îmi daţi adresa dvs. poştală pentru a vă trimite invitaţia”.

 
O ascult năucită şi o aştept să îşi termine pledoaria care pare recitată.

Despre ce eveniment este vorba şi cine sunteţi dvs.?”.

 
Răspunde după un scurt moment de pauză.

Aşa cum vă spuneam, este o ocazie extraordinară pentru dvs. Este un eveniment cu circuit închis, la care accesul se face numai pe bază de invitaţie şi la care vă aşteaptă surprize pe care nu vi le pot dezvălui acum”.

 
O ascult amuzată. Păstrez câteva clipe de tăcere să îi dau răgaz să răspundă la ambele întrebări. Însă ea continuă în aceeaşi notă: Îmi dictaţi, vă rog, adresa dvs.?”.

 
Nu mă decid uşor cum să reacţionez. Îi replic cu cea mai blandă voce de care dispun: “Dră, dacă doriţi ca această conversaţie să continue, vă rog să îmi răspundeţi la întrebările adresate”.

 
Replica vine ezitant. “Suntem firma X. Evenimentul va avea loc sâmbăta viitoare”.
Evident, nu auzisem vreodată de firma X. Dintr-o curiozitate şi intrigă strict profesională, mă decid să mai aloc câteva momente acestei conversaţii pentru a contura un studiu de caz pe care să îl încadrez la categoria “aşa nu”.

 
Şi ce se întâmplă la acest eveniment? Care este obiectivul lui?” continui eu politicos, simulând curiozitatea.
Nu vă pot spune, bâiguie ea uşor încurcată.
De ce?” insist eu.
Pentru că asta e politica noastră”.

 
Doamne Dumnezeule, Sfinte Uzurpatorule de legi ale Marketingului, Preaslăvitule Ciopârţitor de paradigme şi modele de PR! Activez în industria de comunicare de ani buni, particip frecvent la numeroase evenimente, sunt invitată la şi mai multe. Credeam că le-am văzut şi auzit pe toate dar peste aşa ceva, până acum, nu dădusem!

 
Cum îmi sugeraţi să mă exprim asupra interesului pe care îl am pentru acest eveniment, câtă vreme nu îmi oferiţi nici o informaţie relevantă despre conţinutul acestuia? Ne pierdem vremea reciproc”, conchid eu.
Cred că mai curând fermitatea din voce decât înţelesul cuvintelor mele au convins-o pe interlocutoarea mea că nu reuşeşte să obţină nimic de la mine dacă nu dă ceva la schimb.

 
Ca şi cum mi-ar face o mare favoare şi mi-ar împărtăşi cel mai mare secret, îmi şopteşte apăsat: “va fi o prezentare”.
De modă?” întreb eu prompt şi firesc, aproape fără să gândesc.
Nu. De aparate” se confesează ea.
Ce fel de aparate?” insist eu.
Mai multe feluri de aparate şi produse. Chiar nu vă pot spune mai multe” închide ea subiectul categoric.

 
Eeeeee…mă luminez însfârşit şi înţeleg. Intuiesc că e o firmă care organizează o prezentare de produse.

 
Continui totuşi cu stoicism experimentul telefonic, ca să completez studiul de caz.
De unde aveţi numărul meu de telefon?”.
Dintr-o bază de date de la compania de telefonie mobilă. Acum îmi daţi, vă rog, adresa dvs?” întreabă ea uşor iritată şi nerăbdătoare.
Am o propunere chiar mai bună. Vă las adresa mea de e-mail şi îmi trimiteţi invitaţia şi detaliile electronic”.
Nu! Nu se poate” strigă ea disperată.
De ce?” mă minunez eu perplexă.
Asta e politica firmei. Trimitem invitaţia numai prin poştă”.

 
Nu mă pot abţine şi mă trezesc gândind cu voce tare: “păi asta e o cheltuială inutilă în contextul dat. Câtă vreme am stabilit o comunicare în acest fel, puteţi să îmi trimiteţi informaţia gratuit. Scutiţi cheltuieli cu grafica, producţia şi distribuţia. În plus obţineti o adresă de email pe care o puteţi folosi în comunicările ulterioare”.
V-am spus, asta e politica firmei!” mă întrerupe ea cu brutalitate, dând semne de nerăbdare.

 
Îi dictez adresa cutiei mele poştale pentru a duce la capăt experimentul.
Cum vă numiţi? întreabă ea.
Baza de date pe care o aveţi achiziţionată nu conţine şi această informaţie?” mă minunez eu.
Cu siguranţă, mă urăşte. Sunt un interlocutor tare dificil. Bombăne ceva ce intuiesc a fi o explicaţie şi încearcă să se asigure: “Dar veniţi sigur, da? Altfel nu pot să vă trimit invitaţia”.

 

***
Deschid gura să răspund dar mă răzgândesc. Nu are nici un rost să încerc să îi explic câteva reguli de bază ale telemarketingului. La ce folos să îi spun că cronologia imuabilă în managementul unui eveniment respectă legea firii: întâi mă inviţi oferindu-mi detalii relevante şi abia apoi eu îţi răspund acceptând sau declinând invitaţia. E absolut inutil să o fac să înţeleagă că, prin acest apel telefonic, ea nu îmi face nici o favoare, ci eu îi fac ei.ea nu îmi face nici un cadou, ci eu îi fac ei, dăruindu-i timpul meu. Că participarea la prezentarea lor de produse nu este deloc gratuită ci mă costă timp, transport, energie. Că firma X nu are nici o şansă în piaţă dacă nu schimbă strategia şi abordarea.

 

Aşadar sâmbăta viitoare am program. Am avut norocul şi onoarea să dea peste mine cea mai mare oportunitate a tuturor timpurilor pe care nu o pot rata. O ocazie extraordinară. Şi culmea, mi se oferă absolut gratuit!

 
Asta dacă nu carecumva şi-a socotit firma X că întâi trebuie să particip la eveniment şi abia apoi să îmi trimită invitaţia!

Şi dacă firma X există. Am uitat să întreb de ce m-a sunat de pe număr ascuns! Dacă veţi avea şi voi acest privilegiu, întrebaţi voi, da?

Anunțuri