Etichete

, , , , ,


Esti neschimbata

Schimbarea e inevitabilă. Evoluţia este o alegere.

 
Câtă vreme există grade de comparaţie, toţi vrem să fim mai buni ca ieri. Şi mai frumoşi. Şi mai inteligenţi.

 

 
Toţi sperăm în secret că un rid aduce şarm în expresie, câteva fire răzleţe de păr alb proaspăt apărute ne conferă un plus de seriozitate iar cele câteva kilograme în plus ne fac pielea să pară mai întinsă şi vor fi cu siguranţă anihilate de strălucirea din privire. Toţi ne dorim să progresăm.

 
Şi atunci, de ce continuăm să credem că a spune cuiva că e neschimbat constituie un compliment? Mai ales când întărim cu afirmaţii gen “ce bine te-ai menţinut”. Parcă deja vizualizez conservantul. Sau formolul!

 
Omul e cea mai inteligentă fiinţă vie. Dar şi cea mai perfidă. Are capacitatea uimitoare de a-şi crea propriul univers şi de a se autoflata sau autosabota. Cumva instinctual, el percepe viaţa ca pe o călătorie descendentă a trupului dar ascendentă a spiritului. Dihotomia trup-suflet se află într-un raport invers proporţional în relaţie cu timpul. Odată cu trecerea anilor, trupul se degradează şi sufletul se înnobilează.

 
Pentru că spiritul nu are chip, ni se pare că dacă afirmăm că trupul cuiva nu s-a ruinat, e de bine, îi facem respectivului un compliment. Ar fi cel puţin ciudat să exclamăm, când ne întâlnim pe stradă, “doamne, cât de mult ţi s-a înfrumuseţat sufletul!”.
Cum însă frumuseţea e doar o convenţie socială, deci e relativă, poate ar fi mai înţelept să nu ne raportăm la ea în sensul clasic.

 

 

***
Deşi anii e posibil să nu-şi fi pus amprenta în mod prea evident pe chipul meu, nu sunt cu siguranţă neschimbată faţă de un moment din trecut. Am pielea uşor mai închisă sau mai deschisă la culoare, privirea mai profundă sau mai tâmpă, surâsul mai reţinut sau mai larg, un rid de expresie în plus, un alt machiaj, un alt stil. Nu am cum să fiu identică nici măcar la suprafaţă. Hai să recunoaştem cinstit.

 

Şi atunci, în loc să mă bucur că mi-am conservat trupul, mă trezesc că mă întristez că nu am evoluat. Sau că mă minţi.
Dar apreciez că mă minţi frumos.

 

Iar dacă mă întrebi de ce nu am mai dat nici un semn de viaţă în ultima vreme, o să-ţi răspund că am fost prea ocupată să mă dezvolt faţă de cea care eram când ne-am întâlnit ultima oară. Fir-ar să fie!

Anunțuri