Etichete

, , , , , , ,


Si tacerea e un raspunsCând tu vorbeşti şi celălalt nu-ţi răspunde, nu sunt decât câteva posibilităţi, de la caz la caz.
Trece-le în revistă rapid, ori de câte ori te întâlneşti cu un astfel de comportament.

 

Tăcerea lui spune multe, atât despre el, cât şi despre tine.

 

Tăcerea nu este mereu o virtute, nici o mare artă a conversaţiei sau vreo filozofie studiată a prudenţei. Şi nici o discreţie sau o înţelepciune. Nu e o caracteristică “de aur” şi nici apanajul omului profund.

 

De cele mai multe ori, tăcerea e doar o expresie a dispreţului, a neseriozităţii, neasumării sau a laşităţii. Sau dovada unui caracter îndoielnic.

 

Ca dovadă, tăcerea este rareori asumată. Când tu vorbeşti şi celălalt tace şi te lasă fără răspuns, se întâmplă pentru că, în general, raportul dintre voi îi permite. Când raportul se va schimba, cel care te-a ignorat vreme îndelungată va pune tăcerea lui pe seama unei scuze jalnice. Fie că nu a văzut mesajele tale, fie că a fost foarte ocupat sau a avut diverse probleme existenţiale. Însă niciodată nu va spune “nu ţi-am răspuns pentru că nu am vrut”!

Aşa cum niciodată, când cineva are nevoie de tine, nu îşi va permite să nu îţi răspundă.

 

Studiez de ceva vreme comportamentul neserios. Şi, ca să fie foarte clar, fac referire la comportament, nu la persoană. O dată poate fi accidental şi absolut scuzabil. Repetat însă, comportamentul tinde să se identifice cu persoana.

Fie că este vorba de a nu răspunde în mod repetat la un mesaj (e-mail, telefon, SMS) sau de a promite ceva şi a nu înfăptui, oamenilor le este adesea mai uşor să se cufunde în tăcere. Este o formă de laşitate.

 

Cauze pot fi multiple. Începând cu disconfortul de a refuza şi de a-şi justifica decizia, continuând cu percepţia asupra raportului de forţe dintre voi şi terminând cu o educaţie precară şi un caracter îndoielnic. Plus multe alte nuanţe intermediare.

 

Fireşte, sunt momente şi situaţii în care lipsa unui feedback este pe deplin justificabilă. Dacă ai o abordare nepotrivită, nepoliticoasă sau agresivă, interlocutorul ar putea să te sancţioneze cu ignoranţa. S-ar putea să considere că nu meriţi nici măcar câteva secunde din timpul lui pentru a-ţi răspunde. În acest caz, este o formă de dispreţ şi superioritate. Mai sunt si cazuri speciale: nu vede, nu ştie, nu poate.
Însă dacă l-ai abordat politicos, indiferent dacă reprezinţi sau nu o prioritate pentru el, dacă prezinţi sau nu interes, meriţi un răspuns. Îţi garantez că atunci când vei deveni o prioritate, te va căuta el!

 

***
Comportamentul neserios merită sancţionat.

 

Vă încurajez să scoateţi din lista de prieteni, colaboratori, parteneri, pe cei care v-au demonstrat în timp că nu vă preţuiesc decât când au nevoie. Oricât de drăguţi şi volubili ar fi ei atunci când vă întâlniţi faţă în faţă! Oricât de mult şi priceput ar mima interesul.

Pentru că exact aceştia sunt genul de oameni care vă aruncă nonşalant peste umăr un “te sun mâine”. Şi ghici ce? Nu numai că n-or să vă sune niciodată, dar nici măcar nu vă vor mai răspunde la telefon! Sau dacă o fac, înseamnă că au un interes. Ceea ce nu e rău. Dar să vă aşteptaţi că atunci când nu îl vor mai avea, vă veţi lovi iar de tăcerea lor.

 

Sunt de acord cu sintagma “şi tăcerea e un răspuns”. Al omului inteligent sau al celui neserios, adaug eu.

 

 

Photo credit:  wonderfulphotos.tumblr.com

Anunțuri