Etichete

, , , , , , , , , ,


ZaruriAm citit că, din studiile realizate pe plan local, rezultă că unul din şase angajaţi români este deprimat ca urmare a condiţiilor de la locul de muncă.

 

Unii pentru că, deşi muncesc mult, câştigă la limita subzistenţei.

 

Alţii pentru că, deşi câştigă bine, nu au timp să se bucure de bani.

 

Auzim tot mai des poveşti despre corporatişti care, deşi aflaţi în plin avânt profesional, renunţă la o carieră promiţătoare, la bani şi la glorie şi aleg să-şi petreacă restul vieţii călătorind în jurul lumii sau experimentând un trai simplu la ţară, departe de civilizaţia agitată a metropolelor.

Toţi povestesc că “şi-au dat seama” la un moment dat că vor altceva în viaţă.

 
Unii catalogăm aceste poveşti ca simple speculaţii şi exagerări de presă. Să fim serioşi, nimeni nu pleacă de la bine! Gândim că, cu siguranţă, ceva în viaţa lor nu era ok.

 

Alţii dăm credit poveştilor şi empatizăm cu protagoniştii. Anul sabatic sau călătoria în jurul lumii sună tentant, le asociem cu libertatea absolută şi reprezintă pentru noi expresia fericirii în forma ei cea mai pură. Ne punem întrebări despre propria viaţă şi încercăm să “ne dăm seama” ce ne împlineşte cu adevărat.

 
Realitatea este că aceste lucruri chiar se întâmplă. Indiferent dacă presa le mai înfloreşte şi le prezintă siropos, speculând componenta emoţională, esenţa este cât se poate de reală. Acei oameni chiar îşi schimbă viaţa radical. Şi unii chiar aveau o viaţă pe care majoritatea am cataloga-o drept frumoasă şi fericită.

Şi totuşi, de ce o fac?

 
După părerea mea, din acelaşi motiv din care oamenii înşeală, căsătoriile se destramă, prieteniile se rup!

 
Sunteţi de acord că nu poţi compara cu adevărat două situaţii până nu le experimentezi?
Ideal ar fi să putem experimenta, apoi să alegem. Paradoxul este că în viaţă, de multe ori, după ce experimentăm o a doua variantă, nu mai avem posibilitatea să o alegem şi să mergem mai departe cu prima.

 
Lecţiile de economie ne-au învăţat că sistemul nevoilor este dinamic şi nelimitat. Nevoile umane apar sub formă de dorinţe, aşteptări, aspiraţii.

Ecuaţia este simplă şi este la îndemâna oricui: avem de satisfăcut un număr infinit de dorinţe, într-o perioadă limitată de timp, având la dispoziţie un număr finit de resurse.
Pentru a exprima gradul de reuşită al acestui demers dificil, oamenii au inventat termenul “fericire”. Cu cât îşi satisfac mai multe nevoi, cu atât spun că sunt mai fericiţi.

Pentru că au constatat că nu toate le aduc acelaşi grad de satisfacţie, nevoile au fost ierarhizate. Dar chiar şi aşa, fericirea rămâne un termen relativ, cu o interpretare personală.

 
Poţi afirma că eşti fericit cu partenerul de viaţă ales.

De unde ştii că cu altcineva nu ai fi şi mai fericit? Nu ştii! Încercând să aflăm, apare înşelatul. Suntem infideli de cele mai multe ori pentru că vrem să ne oferim posibilitatea de a compara, pentru ca în final să putem alege în cunoştinţă de cauză. Sperăm să o putem face fără a pierde nimic. Nu realizăm că este practic imposibil. Când alegem să experimentăm în paralel o a doua variantă, deja modificăm raportul în care ne aflăm faţă de varianta iniţială. Şi nu mai putem reveni în acelaşi punct. Înşelăm pentru că ne place să credem că ne-am născut liberi. Vrem să aflăm răspunsuri şi să ne asigurăm fericirea. Suntem cumva curioşi să aflăm costul renunţării. Cu preţul regretelor. Pentru că e un proces ireversibil.

 
Poţi afirma că eşti fericit cu jobul tău.

De unde ştii că la un alt job nu ai fi şi mai fericit? Şi aşa apare migrarea forţei de muncă şi planul de carieră. Ne schimbăm jobul pentru că ne place să credem că ne-am născut liberi. Şi vrem să putem compara, să aflăm răspunsuri şi să ne asigurăm fericirea. Şi tot ireversibil este.

 
Poţi afirma că eşti fericit cu stilul tău de viaţă.

De unde ştii că optând pentru un alt stil nu ai fi şi mai fericit? Şi aşa apar poveştile cu corporatişti care renunţă la bani şi la faimă şi pleacă în jurul lumii. Ne schimbăm stilul de viaţă pentru că ne place să credem că ne-am născut liberi. Vrem să putem compara ca să ne asigurăm că facem cea mai bună alegere. Şi că vom fi fericiţi.

 

***
Cum nu vom putea niciodată experimenta totul, nu vom putea face niciodată alegeri în deplină cunoştinţă de cauză şi nu vom afla niciodată cât de fericiţi putem să fim. Şi ce ne poate face cu adevărat cei mai fericiţi.

 
Ne căutăm drumul o viaţă întreagă. Pentru că ne place să credem că ne-am născut liberi. În realitate însă, trăim într-un labirint în care fiecare alegere te poartă pe un drum.

Nu poţi da „undo” pentru a experimenta şi un alt traseu, pentru ca în final să alegi!

Anunțuri