Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , , ,


batrana cu pisica3Le-am cunoscut în toamna lui 2013.

 

O doamnă în vârstă, discretă şi de un bun simţ desăvârşit şi o pisică mare, portocalie.

 

O zi însorită de octombrie. Eram în trafic şi le-am zărit pe trotuar.

IMG_8435Mi-a atras atenţia în primul rând frumuseţea pisicii cu dimensiuni impresionante. Apoi, relaţia specială dintre cele două şi comportamentul mai degrabă canin al animalului.

Pisica se juca liberă în micul spaţiu verde din imediata apropiere a bulevardului intens circulat. Bătrâna o urmărea cu mult drag ţinând în mâna tremurândă lesa din care tocmai o eliberase.

 

Waw! O pisică cu lesă, mi-am zis.

 

Am oprit maşina dintr-o pornire lăuntrică profundă şi spontană, un impuls mai mult emoţional decât raţional. Am simţit că dacă trec mai departe e puţin probabil să le mai întâlnesc vreodată. Am vrut să le cunosc, să le văd de aproape.

 

M-am gândit amuzată că e posibil să fie un sentiment asemănător cu acela pe care îl au unii bărbaţi atunci când opresc maşina pe stradă lângă o femeie frumoasă, căutând să o abordeze, în încercarea disperată de a-şi crea oportunitatea unei revederi. E o senzaţie de jenă, de ridicol, amestecată cu dorinţa puternică de a cunoaşte, de a conserva cumva clipa şi trăirea, pentru a le accesa oricând mai târziu. Şi de a controla revederea.

 
M-am apropiat timid de bătrâna doamnă şi i-am explicat direct pornirea. Cu eleganţă şi naturaleţe mi-a intuit stânjeneala şi m-a ajutat să o depăşesc. Probabil era obişnuită să fie abordată.

 

M-am arătat îngrijorată că lasă felina liberă în vecinătatea bulevardului plin de maşini care gonesc frenetic şi m-a asigurat că nu este absolut nici o problemă şi că animalul nu se îndepărtează de ea.

 

Mi-a permis să îi fac câteva fotografii.

 

IMG_8440Am aflat că pe pisică o cheamă Miki şi m-am amuzat că împărtăşim acelaşi nume de alint. 🙂

 

Doamna e bătrână şi bolnavă însă ori de câte ori părăseşte apartamentul în care locuiesc, pisica o urmează. Cu sau fără lesă. Îi stă pe umăr oriunde ar merge.

Pisica e deasemeni bătrână şi bolnavă şi are nevoie de o dietă specială. Femeia se deplasează cu greutate însă e nevoită să se ocupe de cumpărături pentru amândouă.

IMG_8437

 

Sunt tovarăşe de viaţă. Împart locuinţa, bucuriile, necazurile, viaţa, o pensie modestă şi multă afecţiune.

Le leagă multe, au depăşit multe împreună şi le aşteaptă alte încercări. Multe sau puţine.

 

M-au încercat sentimente puternice. De drag, de admiraţie, de emoţie, de respect, de durere, de smerenie. Am simţit că vreau să fac ceva pentru ele. Să ajut cumva. Să aduc un omagiu simbiozei lor. Am întrebat-o dacă îi pot fi de folos cumva. Întrebarea a sunat stupid şi patetic si m-am ruşinat de propria-mi stângăcie. Mândră, demnă şi de o decenţă impecabilă, femeia mi-a mulţumit şi m-a asigurat că nu aş avea cu ce. Că au aproape tot ce le trebuie. Iar cu ceea ce le lipseşte nu aş putea să contribui. Le-ar fi de folos puţin mai multă forţă, putere şi sănătate.

 
Nu ştiam cum să îi spun că mi-aş dori să păstrez legătura cu ea. Nu voiam să fiu intruzivă sau să se simtă în disconfort. Pentru că, oricât de mult şi-ar declara adoraţia pentru pisici, simpatia pentru bătrâni, sensibilitatea şi bunele intenţii, e total nepotrivit ca cineva să oprească şi să lase pe avarii maşina pe stradă, în plin bulevard, şi să-ţi ceară numărul de telefon.

 
Dorinţa de a nu le pierde a fost mai puternică decât simţul penibilului. I-am luat numărul de telefon şi i l-am lăsat pe al meu, rugând-o să mă apeleze orice problemă ori nevoie ar avea. M-am oferit să o ajut măcar cu cumpărăturile curente din când în când. În acel moment am fost profund convinsă că o să o caut şi o să o vizitez. Că o să îi ofer saci întregi de mâncare de dietă pisicii.

Nu am facut-o.

 
Au trecut aproape 2 ani.

 
batrana cu pisica1Astăzi am revăzut-o. Pe trotuarul opus.

 

Mai împovărată de ani, se deplasa greu şi se odihnea la fiecare pas. Îşi purta demn, discret, bătrâneţea.

 

 

batrana cu pisica 2Pisica era pe umărul ei drept.

 

M-a impresionat până la lacrimi. Am încă un nod în gât. Nu am făcut nimic, doar am privit lung în urma lor, ruşinată de propria-mi slăbiciune şi inconsecvenţă.

 

 

***
Ce aş putea să vă mai spun? Asta e tot.

Nu am o altă poveste, nici acţiune, nici drame ori întâmplări spectaculoase. Nu s-a întâmplat nimic special.

Mi-am verificat telefonul. Am încă numărul ei.

 
Poate o să îl formez şi am să aflu povestea lor. Şi-i voi cere permisiunea să v-o împărtăşesc.

Poate…

Anunțuri