Etichete

, , , , , , ,


theoddyseionline.comÎn ultima vreme s-au înmulţit articolele siropoase, feministe şi usor penibile, scrise special pentru o anumită categorie de femei.

 

Le recunoşti dintr-o privire, uneori doar după titlu.

 

Am sesizat 2 astfel de categorii.

 

Din prima categorie, fac parte cele scrise de bărbaţii care au identificat această nişă şi o speculează. Scrise concis, folosind cuvinte cu efect puternic, chiar vulgare, scrierile merg la suflet doamnelor singure, triste, deprimate, înşelate, părăsite. Şi mai ales acelora care caută un ideal de bărbat desprins din cărţi.

 

Toate aceste articole urmăresc în mare un şablon asemănător. Condamnă vehement bărbaţii infideli faţă de femeile care îi iubesc, atribuindu-li-se epitete care de care mai colorate şi mai epatante. În acelaşi timp, prin comparaţie, autorul se prezintă pe sine drept deţinătorul tuturor calităţilor extraordinare care acestor barbari ignoranţi le lipsesc. El adulează aparent femeia şi compune adevărate scrisori deschise către “fraierii” care nu ştiu să preţuiască ceea ce au şi să-şi respecte partenera, avertizându-i că el, cuceritorul perfect, este cel care le-o va sufla într-o bună zi de sub nas. Spune el, că acea zi va veni când ea se va sătura de infidelităţi şi ifose. Pentru că, mai opinează el, “nici o femeie nu e suficient de proastă încât să accepte la nesfârşit”. Afirmaţie din care rezultă implicit că admite că ar fi puţin proastă, dar nu suficient. 🙂 Şi el va reuşi performanţa incredibilă de a o “fura” pentru că el este educat, el ştie să o respecte, să o înţeleagă, să o asculte, să facă amor cu ea, oferindu-i în acelaşi timp senzaţii tari şi libertate. Pentru că el e perfect, e deasupra tuturor. El se plimbă cu ea de mână, o “dezbracă întâi de gânduri şi abia mai apoi de haine” (am auzit că gândurile au capse în loc de nasturi), apoi o ia de soţie. Sau invers, nu mai contează. Şi, conchide el, adresându-li-se în continuare “porcilor de bărbaţi”: “dacă femeia ta te iubeşte, respectă şi înţelege”, tu ar trebui să “îi dai lucrul ăsta înapoi, dublu”. Pentru că altfel, zice el, nu ai fi bărbat! Nu detaliază mai mult, nu explică raţionamentul pentru care ar trebui să fie aşa.

Orice ar scrie el acolo, mesajul principal este „eu sunt bărbatul perfect. Visaţi la mine în masă! Leşinaţi pe capete! Uitaţi-vă ce grozav gândesc! Întruchipez tot ce v-aţi dorit voi vreodata! Sunt împlinit şi am tot ce imi doresc! Am o viaţă perfectă!”

 

Oameni buni, voi cei care leşinaţi de plăcere citind acele articole şi dragă autor, iubirea e un sentiment prin excelenţă necondiţionat. Dacă ea îl iubeşte, nu e obligatoriu ca el să îi împărtăşească sentimentele. Şi viceversa. Iar asta nu îl face porc. Şi nici pe ea curvă. Iubirea nu e un fel de depozit la Caritas ca să depui o cantitate şi să iei dublu înapoi prin contract. Dacă el nu o mai vrea, e puţin probabil să îi pese că îl ameninţi că i-o furi tu. Nu va fi afectat deloc, ci se va amuza. Poate chiar să îţi mulţumească. Fiindcă pare genul de care s-ar debarasa. Dacă după ce este înşelată si neglijată în mod repetat, femeia alege să rămână în acea relaţie plângând şi implorând iubire, nu cred că ea va aprecia calităţile pe care tu în mod artificial ţi le etalezi. Şi nici nu cred că o vrei! Pentru că tot tu afirmi că optezi pentru femei independente şi inteligente. Ori “a nu fi suficient de proastă” nu coincide cu “a fi inteligentă”.
Femeia nu e un accesoriu pe care trebuie să îl porţi cu foarte mare grijă şi eventual să îl asiguri contra furtului plătind poliţe lunare. Nu poate fi privită şi tratată ca pe o bijuterie pe care dacă nu o lustruieşti tu, o lustruieşte altul.
Şi pun pariu că în viaţa ta nu este o superbeţe pe care i-ai suflat-o unuia care o neglija, o minţea şi o înşela iar ea îl ierta continuu şi îl adora. Până când ai apărut tu.

 

Mai e un al doilea tip de articol, scris de femei. Tot un fel de scrisoare deschisă către bărbatul care nu a ştiut să o aprecieze şi a părăsit-o. Îl asigură că ea e frumoasă, deşteaptă, puternică, independentă. Că el oricum nu ar fi avut ce să îi ofere şi perdantul e el. Ea e deasupra tuturor. E o fortă a naturii. Şi acum, că s-au despărţit, e mai fericită ca niciodată. Abia acum se simte femeie.

Siropos. Penibil. Patetic. Trist. Meschin. Şi totuşi astfel de scrieri prind la un anumit tip de public.

 

***
Nu mă miră că se scriu astfel de texte. Pentru că o ofertă inteligentă se adaptează la cerere. Cu alte cuvinte, e de preferat să vinzi ceea ce se cere, nu ceea ce ai. Atunci când marfa ta sunt vorbele, apare o dilemă: scrii ceea ce crezi şi simţi sau ceea ce vor să audă majoritatea din cititorii tăi potenţiali?
Depinde ce urmăreşti. Cantitate sau calitate. Dacă obiectivul tău este de a primi cât mai multe like-uri atunci logic este să abordezi subiecte de larg interes şi să scrii exact ceea ce şi cum vrea cea mai mare parte a publicului să audă.

 

Mă miră însă că au success chiar şi printre oamenii inteligenţi. M-am întrebat mereu de ce. Unii spun că se regăsesc în ele, alţii că sunt scrise haios şi cu tâlc. Poate.

 

Sau poate din acelaşi motiv din care emisiuni gen “Un show păcătos” au o audienţă mai mare decât emisiuni culturale. Sau nu?

Anunțuri