Etichete

,


colectivRevoltă, disperare, neputinţă
Neîncredere, uimire, consternare
Speranţă, agonie, umilinţă
Mă-ncearcă-ntruna şi îmi cer iertare

 

 

Îmi cer iertare pentru neştiinţă
Pentru stupoare, ignoranţă, teamă
Că n-am crezut că este cu putinţă
Să se întâmple-asemenea o dramă

 

Îmi cer iertare că am amuţit
Şi n-am putut să-mi urlu disperarea
Că până-acum în faţă n-am ieşit
Să strig mai des ce mult doresc schimbarea

 

Că n-am putere să vociferez
Sau să instig, să-mprăştii cu noroi
Că simt că nu am drept să comentez
Atâta vreme cât n-am fost cu voi

 

Că-s parte din sistem şi-l întreţin
C-am acceptat de multe ori să tac
Copii curaţi, răpiţi de-un crunt destin
Azi mea culpa către voi îmi fac

 

Iertaţi-mă că nu mi-am spus părerea
Şi nici scenarii-n gând n-am vrut să strâng
De zile-ntregi mă biciuie durerea
Plec capul, mă închin, oftez şi plang

 

Că n-am putut să spun cuvinte mari
Să mă implic mai mult şi mai activ
Respecte, oameni liberi, fraţi, surori
Ce aţi murit în nume Colectiv!

 

Că îi legăm la stâlpul infamiei
Pe cei ce-s vinovaţi de neglijenţă
Dar nu vedem că-n culmea agoniei
Cu toţii suferim de impotenţă

 

Îmi cer iertare simplu pentru cine
Se erijează într-un om decent
Sistemul imperfect îl întreţine
Când perie un şef incompetent

 

Că îmi e silă de meschinărie
De cei care fac show-uri şi paradă
C-o mână militând anti-prostie
În timp ce cu cealaltă plătesc şpagă

 

V-aţi stins arzând în hruba aia goală
Numită club în mod inconştient
Puteaţi muri la fel de trist în şcoală
Pe stadion sau în apartament!

Anunțuri