Etichete

, , , ,


Mirror-Photo-ManipulationUnul dintre primele lucruri pe care le înveţi la un curs de comunicare este să oferi un feedback corect. Adică relevant, specific, asertiv, descriptiv.

Cu toate astea, un procent foarte mic din profesionişti aplică teoria în viaţa de zi cu zi. Şi foarte puţini manageri îşi instruiesc echipa în acest sens. Deşi, prin conferinţe şi workshopuri, toţi dau lecţii pe subiect.

 

Înţeleg şi salut rolul textelor standard. Sunt folosite adesea în comunicarea corporate, în formularea unei invitaţii, în transmiterea unui mesaj comun către mai multe persoane.

Dezaprob însă răspunsurile standard cu pretenţie de feedback. Sunt o dovadă crasă de lipsă de profesionalism. O încălcare a regulilor comunicării. O lipsă de respect şi interes, o dovadă de nesinceritate, meschinărie şi neasumare. Un gest profan de a ne insulta unii altora inteligenţa la adăpostul procedural al instituţiilor pe care le reprezentăm şi cu scuza patetică a eficientizării activităţilor zilnice.
Iar când acestea sunt servite de către un profesionist cu rol de comunicator, este cu atât mai grav.

 

Haideţi să facem un exerciţiu.

 

Să caute fiecare în căsuţa de e-mail cel mai recent feedback primit. Indiferent că este vorba despre rezultatul unui interviu susţinut sau al unui proiect propus spre analiză, despre o ofertă de vânzare sau una de colaborare.

În funcţie de priceperea celui care le-a compus, majoritatea textelor folosesc un ton politicos şi demarează pozitiv. Te asigură de toată stima şi îţi elogiază activitatea şi iniţiativa. Îţi garantează că a fost o reală plăcere să te cunoască sau să îţi răsfoiască proiectul, că sunt de-a dreptul copleşiţi de expertiza şi calităţile tale sau ale produselor tale, că aşa un om deosebit nu au mai întâlnit şi e o mare onoare pentru ei că v-aţi intersectat.

 

Apoi, sec şi scurt, aparent fără nici o legătură cu introducerea, îţi strecoară propoziţia cheie: “din păcate însă, proiectul propus nu este în linie cu strategia pe care compania noastră a ales să o urmeze”. Sau “s-a luat decizia de a se continua procesul de recrutare cu un alt candidat”. Sau “din păcate nu suntem în măsură să ne alăturăm demersului dvs”. Sau “din nefericire propunerea dvs nu este oportună”. Sau “bugetul nostru a fost deja alocat către alte proiecte” (de-a dreptul hazliu când primeşti acest răspuns în ianuarie).

Un fel de “te iubesc dar nu pot fi cu tine”. Un soi de “eşti prea bun pentru mine”.

 

Până apuci să conştientizezi înţelesul frazei, te prinzi că ăla e tot cuprinsul. Şi urmează încheierea. În aceeaşi notă pozitivă ca introducerea. “Suntem convinşi că proiectul dvs se va bucura de succes” sau “nu avem nici o îndoială că demersul dvs îşi va găsi rezolvarea”. Sau “vă cerem permisiunea să vă păstrăm în baza de date şi să vă contactăm pe viitor” sau “fără a exclude posibilitatea unei colaborări viitoare, păstrăm legătura”. Urmează mulţumirile din final şi semnătura sofisticată, cu toate titulaturile şi greutatea funcţiei.

 

Acesta este un răspuns standard. Acesta nu este şi nu poate fi considerat un feedback!

Cel care l-a dat respiră uşurat că te-a tăiat de pe listă. Erai doar un task din job description si un bullet point pe lista de zi. Trece la următorul destinatar. Copy/paste. Are de schimbat doar numele şi adresa de e-mail.

Cel care l-a primit se consolează spunându-şi că nu a fost destul de bun. Sau se amăgeşte că este prea bun. Ar vrea să afle adevărul, dar nu are de unde. Şi decide să mai încerce. Iar când se satură de încercat, dă un telefon. Şi dacă formează numărul care trebuie, merge doar să semneze contractul. Fără feedback, fără politeţuri. Fără ROI sau scheme de performanţă.

 

Haideţi să şi încheiem exerciţiul.

 

Să caute fiecare în căsuţa de e-mail cel mai recent feedback trimis.

Anunțuri