Etichete

, , , , , , , , , , ,


Curcubeu-finalPentru unii relativitatea este un concept filozofic. Pentru alţii, este teoria lui Einstein.

 

Există însă şi indivizi care folosesc relativismul ca scuză a inconsecvenţei, făţărniciei şi neseriozităţii lor.

 

 

Nu mă refer la cei care cred în doctrina potrivit căreia nu există standarde universale în ceea ce priveşte valorile, adevărul insuşi fiind relativ. Mă refer la cei care, cu bună ştiinţă, îşi modifică preferinţele şi împart scuze şi explicaţii în funcţie de beneficii şi interese proprii de moment, punând ipocrizia lor pe seama relativităţii.

 

Desigur, este foarte la îndemână să declar cu emfază  că “adevărul e relativ” atunci când mi se descoperă o minciună enunţată. Să spun că “dragostea e relativă” când astăzi te iubesc şi mâine mă satur de tine şi caut pe altcineva. Să afirm că “prietenia e relativă” când astăzi îţi sunt aproape pentru că am un interes iar mâine nu îţi mai sunt, pentru că nu îl mai am.

 

Nu contest că adevărul şi minciuna sunt termeni relativi. Fără a intra prea mult în chestiuni de ordin filozofic, sesizez însă câteva neadevăruri care, în mod paradoxal, circulă sub masca unor justificări, postulate şi sfaturi de viaţă universal valabile:

 

Eşti prea bun(ă) pentru mine. Nu te merit. Este declaraţia patetico-comică ce încearcă fie să legitimeze fuga dintr-o relaţie în care nu mai doreşti să rămâi, fără a răni sentimentele partenerului, fie să puncteze diferenţele dintre cât eşti dispus să oferi versus pretenţiile pe care le are celălalt.

Corespondenţa în business este eşti overqualified pentru poziţia asta. Te întrebi ca idiotul de ce un angajator care are nevoie de un profesionist cu 5 ani experienţă te-ar respinge pe tine care ai vreo 7, pe motiv că eşti prea calificat, în condiţiile în care competenţele cerute sunt fix cele din CV-ul tău. Să fim serioşi! Nimeni nu refuză ceva bun. Toţi ne dorim să avem “the best”. Te respinge fie pentru că nu eşti ceea ce caută şi nu doreşte să îţi spună motivul real, fie pentru că nu îşi permite să îţi dea ceea ce pretinzi, dar nu ţi-o poate spune pentru că şi-ar compromite imaginea.

Aşadar, când auziţi fraza asta în viaţa personală sau profesională, înseamnă fie că nu te (mai) vrea, fie că nu e dispus să ofere cât şi ce ceri. Iar dacă nu te vrea, asta nu este, în mod cert, pentru că eşti prea bun!

***

Nu contează aspectul fizic, contează sufletul. Depinde pentru ce să conteze, pentru cine şi în ce context. Dacă dai o probă de onoare şi generozitate sau una de atractivitate. Dacă vrei să te angajezi ca operator telefonic sau ca vânzător.  Dacă persoana care îţi spune asta are sau nu  probleme de vedere. Dacă partenerul tău admite sau nu că în fanteziile lui erotice, nu face amor cu sufletul tău îmbrăcat în lenjerie sexy. Dacă şeful tău admite că are o problemă când pierzi un client important pe motiv că acesta te-a perceput că nu inspiri încredere şi rafinament după o primă întâlnire de afaceri. Dacă tu admiţi că nu poţi convinge pe cineva să folosească un tratament cosmetic câtă vreme tenul tău nu este fără cusur.

În general, este o inepţie să susţii că aspectul fizic este un element de neglijat.

***

Dacă îţi doreşti cu adevărat ceva şi te gândeşti intens la acel lucru, se va realiza. Ce simplu ar fi! Dacă ar fi adevărat, am zace cu toţii lungiţi pe spate, visând la diverse. Orice persoană cu simţul ridicolului înţelege că pentru a realiza ceva, nu e de ajuns să îţi doreşti. E nevoie de motivaţie, cunoştinţe, acţiune, perseverenţă, muncă susţinută. Şi de un gram de noroc. Desigur, primul pas este să îndrazneşti să visezi. Dar nu este şi suficient.

***

Ai carte, ai parte. Inteligenţa nu este direct proporţională cu numărul de cărţi citite şi, din nefericire, de cele mai multe ori, nici cu ierarhia pe care o ocupi la job. Acumularea e una, evoluţia personală e alta. Şi peste toate, e atitudinea. Sintagma e una bine intenţionată dar departe de a constitui un adevăr absolut. Poţi cel mult să opinezi că “ai carte, ai parte de cearcăne mai adânci şi, dacă ai noroc, de eticheta de intelectual”.

***

 “Nu e inţelept să mergi împotriva curentului”. Învăţătura populară spune să “te faci frate cu dracu până sări pârleazu” iar când e furtună să “bagi capul în nisip” aşteptând să treacă. Dacă stăm însă să ne gândim, unele dintre cele mai valoroase invenţii şi inovaţii s-au întâmplat tocmai pentru că unii au mers împotriva curentului. Progresul e rezultatul ieşirii din mulţime, a curajului de a merge împotriva curentului. Iar dacă vrei să ajungi în amonte, cu o barcă cu motor condusă de un vizionar îndrăzneţ şi motivat, cu oarece cunoştinţe în ale navigatului, faci faţă şi celor mai învolburate ape.

 

Se spune că “cotitura nu e sfârşitul drumului decât dacă refuzi să virezi”. Nu şi dacă poţi să torni asfalt în continuare în linie dreaptă, câtă vreme ţinta ta e în faţă, aş adăuga eu!

Şi uite aşa o mai iau unii pe arătura! 🙂

Anunțuri