Etichete

, , , , , , , , , , , , ,


6d0696fd93dcf3b8aa7746a6a000bcc3În viaţă, suntem mânaţi de scopuri şi valori.

Acţiunile noastre au la bază, în esenţă, aceste două repere, în doze şi combinaţii diferite.

Când între acestea apar neconcordanţe, oamenii se împart în două: cei pentru care primează scopul şi cei care pun pe primul loc valorile.

 

 

Din prima categorie fac parte aceia care îmbrăţişează sintagma “scopul scuză mijloacele”. Sunt cei care acţionează în baza obiectivului lor, chiar dacă asta presupune uneori încălcarea propriilor principii, valori şi convingeri. Ei se văd diplomaţi, determinaţi şi inteligenţi. Ceilalţi îi văd duali, meschini, inconstanţi, imorali.

Sunt cei care, în general, nu dau doi bani pe tine. Însă imediat ce află că ai preluat o funcţie importantă sau ai un statut din care ei ar avea ceva de câştigat, îţi devin cei mai buni prieteni. Te interpelează pe Fb, îţi oferă cu generozitate like la orice postare, uneori chiar fără să o citească, îţi scriu mesaje în privat, te invită la cafea şi evenimente, nu ratează nici o ocazie să te complimenteze şi să îţi declare ce mult te preţuiesc. Te sună constant, din curtoazie, când vă întâlniţi se manifestă zgomotos mimând încântarea, disimulând adevăratele lor impresii şi sentimente sub masca superficială a unui extaz exagerat, îţi povestesc ca din întâmplare despre noul lor proiect,  te aprobă în tot ce spui cu chipul împietrit într-un rânjet fals şi grotesc, sunt întotdeauna dornici să se fotografieze cu tine, te tăguiesc rapid în prima postare,  fac în general cam orice ar putea da de înţeles că se află în anturajul tău.

Sunt cei de genul “Ce sa-i faci? N-ai ce sa-i faci! Nu se stie niciodata- csf ncsf nssn”.

Cum îi deosebeşti de cei care chiar te preţuiesc? Foarte simplu. Dispar imediat ce nu mai au interes şi nimic de câştigat din “prietenia” cu tine. Fie că ţi-ai schimbat funcţia sau statutul, fie că ei şi-au schimbat obiectivele. Brusc nu te mai admiră, nu te mai sună, like-urile dispar, ba chiar uneori susţin cu îndârjire şi neruşinare că le-ai fost mereu profund antipatic, dacă simt că asta le poate fi favorabil într-un anumit context. Vor reveni în viaţa ta cu acelaşi patos când vor avea din nou un interes. E verificată! 🙂

 

A doua categorie, sunt cei care, indiferent de scopuri şi obiective, vor acţiona preponderent conform principiilor, valorilor şi credinţelor lor. Pozitive sau negative.

Cei cu valori pozitive, sunt cei care îşi susţin şi menţin punctul de vedere, nu se tem să îl facă public, îşi asumă poziţia cu verticalitate, onestitate, integritate, onoare. Sunt cei care demisionează atunci când valorile instituţiilor în slujba cărora sunt nu mai corespund cu valorile personale, chiar dacă odată cu gestul lor pierd beneficii consistente. Sunt cei care au curajul şi determinarea să îşi contrazică un şef autoritar, să aducă cu luciditate, politeţe şi responsabilitate argumentele necesare, să sancţioneze prompt orice derapaj şi meschinărie. Sunt corecţi, etici, morali, verticali. Cei cu valori similare îi văd la fel. Ceilalţi, cu valori negative şi etică îndoielnică, precum şi cei din prima categorie, îi pot vedea utili – dacă le apără interesele, sau periculoşi, nebuni, fraieri, în caz contrar. Deşi, pe undeva, îi admiră şi invidiază în secret în multe din cazuri. Şi asta e verificată 🙂

***

A fi diplomat nu e echivalent cu a-ţi urmări şi atinge scopul cu măiestrie, indiferent de calea aleasă şi preţul plătit. Nu înseamnă a te marca întotdeauna în tabăra celor puternici, nici a face alianţe pe principiul “nu se ştie niciodată”. Nu implică “să te faci frate cu dracu până sări pârleazu”, să lingi obedient mâna care te hrăneşte, să aplauzi tâmp orice spune cel de la care ai ceva de câştigat, să loveşti în cel slab numai pentru ca tu să îţi păstrezi statutul de favorizat, să închizi ochii atunci când se comite un furt sau o nedreptate, doar pentru că nu tu eşti cel afectat.

Nu, asta nu te face diplomat, ci meschin, josnic şi demn de dispreţ.

Şi ar trebui să porţi o insignă inscripţionată „csf ncsf nssn”!

Anunțuri