Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,


Decizia următoarei destinații de vacanță se ia diferit de la persoană la persoană.

În funcție de dorințe mai vechi, de cărți și articole citite, de emisiuni vizionate, de recomandările prietenilor și cunoștințelor.

Odată ce încolțește ideea plecării, apar așteptările.

 

Ele se conturează pe măsură ce căutăm informații în avans despre destinația vizată. Sunt proiecții ale imaginilor văzute și ale descrierilor citite. Ne imaginăm drumul, cazarea, briza mării, plaja, restaurantul, traseul.

Unii aleg să muncească minuțios la program și își organizează în detaliu totul, în avans. Își setează obiective de vizitat, pregătesc itinerariul, își propun orarul pe zile, chiar pe ore. Alții vor să se lase surprinși.

Indiferent de situație, pornim cu un minim de așteptări și proiecții. Uneori acestea coincid cu ceea ce experimentăm la fața locului, alteori nu. Din simplul motiv că filtrul nostru este diferit de filtrul altora. Dar și pentru că există sfintele programe și aplicații de prelucrare & editare a fotografiilor 🙂 (foto 1 – plaja Tejita, așa cum mi-am imaginat-o; foto 2 – plaja Tejita așa cum am găsit-o la fața locului).

Asta nu înseamnă neapărat că e mai bine sau mai rău, mai frumos sau mai urât, ci doar diferit. Și din aceste diferențe se nasc opiniile noastre proprii pe care le transmitem altora și care, la rândul lor, dau naștere unor noi așteptări.

***

Pentru mine, TENERIFE este un loc pe care trebuie să îl vezi măcar o dată în viață. Și da, e diferit față de ce mi-am imaginat. Desigur, obiectivitatea nu e cel mai potrivit termen când descrii o vacanță. Pentru că e vorba de context, stare fizică și sufletească, valori, companie, mood, buget, stil personal. De aceea, orice opinie trebuie primită cu rezervare dar luată în seamă.

Iată opiniile mele:

 

CLIMA. Este, pentru mine, principalul atu al locației. Tenerife este supranumită Isla de la Eterna Primavera (Insula Eternei Primăveri). Peste tot pe internet am citit că temperaturile sunt relativ constante tot timpul anului, cu o medie de 20 – 22  °C iarna și 26 – 28  °C vara. În realitate, am experimentat o ciudățenie. Au fost situații în care, deși termometrul arăta 32 °C, resimțeam o temperatură mai plăcută decât în alte momente și locuri în care termometrul indica doar 24 °C. Așa cum au fost situații când, cu cât urcam în altitudine, cu atât temperatura creștea în loc să scadă.

***

EXOTISM. Tenerife este o insulă vulcanică aflată la numai 300 km de Africa, pe latitudinea deșertului Sahara. Relieful abrupt și varietatea climei asigură un teritoriu cu multiple și variate peisaje, astfel că regăsești la o distanță de numai câțiva km atât ariditatea deșertului, cât și bogăția vegetației montane.

Acum te scurgi de căldură printre bolovănișul unui peisaj selenar, peste 1 km te trezești împresurat de ceață și pâclă, ca într-o zi mohorâtă de noiembrie. Dacă asta înseamnă pentru tine exotism atunci da, e o insulă exotică. Din punct de vedere al florei și faunei, eu personal sperasem la mai mult. Cu excepția pădurilor luxuriante cu copaci de o varietate și măreție care m-a încântat și impresionat.

 

***

CAZARE. Înainte să ajung în insulă, tentația a fost să ne cazăm în zonele cele mai turistice, aglomerate și comerciale (automat și cele mai scumpe – Playa de Las Americas și Los Cristianos). Cu toate astea nu am făcut-o, iar la fața locului ne-am felicitat pentru alegere. Întoarsă din Tenerife, sfatul pe care l-aș da este acela de a opta pe cât posibil pentru ceea ce nu poți avea acasă. Pentru că nu merită să zbori 5 ore pentru o experiență comparabilă cu cea de pe litoralul românesc!

O variantă interesantă, pe care am experimentat-o și o recomand, este cazarea în Casas ITER Bioclimaticas, un complex bioclimatic poziționat în Poligono Industrial de Granadilla, în vecinătatea mării și a monumentului natural Montana Pelada, la numai 10 minute de condus de aeroportul Reina Sofia (din Sud) și 45 minute de condus de aeroportul Los Rodeos (din Nord).

Este un complex de 24 de smart houses cu design diferit, futurist, cu o capacitate de cazare de 4 – 6 persoane, în mijlocul unui parc eolian care asigură întreaga putere energetică și zero emisii de CO2. Pentru cei care iubesc natura și vor să se cazeze într-o oază de liniște cu tot confortul, poate fi o alegere interesantă și memorabilă.

 

***

TRANSPORT. Varianta pe care o recomand este închiriatul unei mașini, din prima până în ultima zi, direct din aeroport. Recomand Cicar – am inchiriat un Opel Corsa 2016 cu 133 Euro pentru o săptămână, asigurare inclusă, second driver. Fără alte garanții oprite sau extra taxe plătite, banii sunt extrași de pe card în momentul în care primești cheia mașinii.

***

INFRASTRUCTURA. Este al doilea mare atu al insulei, în viziunea mea, după climă. Cu două autostrăzi remarcabile, gratuite, rapide care înconjoară aproape întreaga insulă, un sistem de drumuri excelente și o semnalistică fără cusur, mi-a depășit orice așteptare. Se circulă impecabil, chiar și în partea de nord, pe traseul plin de serpentine din munții Anaga sau din nordul insulei.

***

OBIECTIVE TURISTICE. Tenerife este o insulă relativ mică (aproximativ 80 km de la nord la sud și 50 km de la est la vest). Întotdeauna am considerat subiectivă părerea conform căreia îți trebuie x zile ca să vizitezi o anumită zonă. Pentru că fiecare are ritmul lui. Unii se simt satisfăcuți să ajungă într-un loc și să facă câteva poze, alții să petreacă jumătate de zi acolo, să se delecteze cu o cafea, să privească oamenii, să se conecteze cu natura.

Oricum ar fi, o săptămână este insuficientă pentru a vizita întreaga insula pe îndelete. Cu o bună programare însă, reușești să vezi esențialul. Revenind la expectații versus confirmări, nu îmi imaginasem că e așa ușor și rapid să ajungi din sud în nord (cei 80 km îi parcurgi lejer în mai puțin de o oră).

 

De vizitat: orașele din sud (El Medano, Los Abrigos, Los Cristianos, Playa de las Americas), Montana Pelada și Montana Roja, Costa Adeje, Los Gigantes, Masca, Santiago del Teide, Icod de los Vinos, orașele din Est (La Caleta, Candelaria), capitala Santa Cruz de Tenerife, orașele din nord (San Cristobal de la Laguna, Bajamar, Orotava, Puerto de la Cruz), Loro Parque, Siam Park, Grădina Botanică, Parcul Național Teide, Munții Anaga).

***

PLAJELE. Aici am fost cam dezamăgită. Pentru că în toate fotografiile pe care le studiasem, apa părea de un albastru turquoise, paradisiac. Îmi imaginasem astfel un loc exotic cu apă limpede și plaje superbe, care îți taie răsuflarea. Fără dubii, plajele sunt frumoase, dar numai pentru ele nu ar merita să bați atâta drum.

Dacă doar plaja te interesează, insulele Grecești sunt cu siguranță o opțiune mai potrivită și mai apropiată. În Tenerife am găsit plaje normale. Unele cu nisip și prundiș negru, vulcanic, altele cu nisip fin și auriu adus din Sahara. Unele biciuite de vânt și potrivite pt surfing (în special cele din sud din zona Medano și Los Abrigos), altele liniștite. Apa are nuanțe turquoise, în funcție de razele soarelui, însă nu atât de spectaculoase. Las Teresitas este considerată cea mai bună plajă însă neajunsul este că, fiind în nord, lângă capitala Santa Cruz de Tenerife, vremea e de multe ori închisă iar soarele abia răzbate prin perdeaua de nori și ceață.

***

MÂNCAREA. Pentru iubitorii de sea food proaspăt, e locul perfect. Nu peste tot, însă. Am mâncat excelent în Medano la Playa Chica – chopitos/ mini calamari, bacalao/ cod, paella, chipirones a la plancha, camarones / mini creveți; în Bajamar la restaurantul Los Tarajales – pulpo a la gallega și restaurantul Cofradia de Bajamar – specialitatea casei, caracatiță întreagă cu sos Mojo (cel mai gustos preparat experimentat în Tenerife); în Playa del Duque, la restaurantul din spatele Altamira, care are un fish shop/ pescaderia pe terasă.

Las Americas și Los Cristianos ni s-au părut mult prea comerciale, aglomerate, prețuri de 2-3 ori mai mari.

 

***

REVELAȚII. Locurile care mi-au stârnit revelații la fața locului au fost diferite de cele care m-am așteptat să mă emoționeze când le-am parcurs pe hartă, așezată comod pe canapeaua mea confortabilă din locuința de la București, cu laptopul în brațe. Și, cu siguranță, sunt diferite de cele care vă vor impresiona pe voi. Dar vi le spun, să le aveți în vedere:

1. Casas ITER Bioclimaticas – casa Geoda – pentru cum m-am simțit în serile petrecute pe terasă, pe șezlong, sub cerul liber, perfect conectată cu măreția naturii, cu zgomotele nopții, ale mării și ale eolienelor neobosite, cu cerul înstelat brăzdat de nori pufoși cu forme fascinante care se mișcau rapid luând înfățișări stranii, cu luna care se reflecta fantomatic în ocean, cu avioanele care decolau și aterizau pe aeroportul din apropiere, cu briza caldă care îmi răcorea corpul și îmi încingea imaginația.

2. Plaja de la Los Gigantes – pentru senzația nepământeană pe care am experimentat-o în timp ce am pășit pe nisipul negru, nefiresc de fin, imediat după asfințit, pentru clipocitul apei pe pietrele rotunjite, pentru fericirea care m-a cuprins acolo, inexplicabil, ca o revelație profundă și purificatoare.

 

3. Palm Mar – pentru apusul de soare și culorile lui vii;

 

 

 

 

 

4. Bajamar – pentru cea mai gustoasă caracatiță cu sos Mojo experimentată vreodată;

 

 

 

 

5. Pădurea Mercedes din munții Anaga – pentru senzația de “pădure fermecată”, pentru mirajul puternic pe care l-am simțit în mod real de a mă avânta tot mai adânc pe cărăruie, pentru foșnetul copacilor și irealul locului.

 

 

6. Plaja Benijo – pentru ingredientele unui apus de soare spectaculos, stâncile sălbatice și abrupte, pisica neagră apărută ca din neant, frenezia de a imortaliza totul, de a simți totul, de a trăi totul;

 

 

7. Icod de Los Vinos – pentru liniștea și magia locului, selenaritatea copacilor, pisica, papagalul și atmosfera de la Bodega S. Andres și vinul de banane, cel mai bun vin pe care l-am băut până acum.

 

 

 

 

***

EL TEIDE. Este simbolul insulei Tenerife, vulcanul încă activ, cu o înălțime de 3,718 m deasupra nivelului mării și aproximativ 7,000 m față de fundul oceanului, este cel mai înalt vârf din Spania și din toate insulele oceanului Atlantic. Ultima dată a erupt în 1909. Este situat în Parcul Național Teide, cel mai întins parc din Insulele Canare, înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO. Peisaj selenar, vegetație săracă, roci biciuite de vânturi.

Mă documentasem și mă temeam puțin de felul în care voi suporta altitudinea. Nu am simțit nimic. Înafară de golul în stomac la urcarea abruptă cu telecabina, care te duce rapid (în mai puțin de 8 minute) de la 2,356 m. la 3,555 m. Acela este punctul de start către 3 rute: Ruta 10 – către craterul vulcanului (ai nevoie de un permis special de acces care se solicit și obține online, cu o lună înainte), Ruta 11 și 12 – către câte un punct de belvedere de unde poți admira partea de nord, respectiv sud a insulei.

Biletul de telecabină costă 27 Euro/pers (urcare-coborâre). Dacă discutăm de expectații versus confirmări, în cazul meu au fost relativ echilibrate. Chiar dacă nu m-a impresionat major, merită vizitat cel puțin o dată în viață. Și nu contra timp, ci lejer, cu opriri pentru fotografii și contemplare. Și nu doar ziua, ci și noaptea. Pentru că Teide este recunoscut ca fiind unul dintre cele mai renumite și spectaculoase locuri din lume pentru stargazing.

 

Anunțuri