Etichete

, , , , , , , ,


John Mota este omul din spatele brandului de genți și accesorii MOTA. Un brand care înseamnă prestanță, rafinament, virilitate, charismă.

Ne-a împărtășit din secretele, experiențele și pasiunile lui. Cum a început business-ul dar și ce alegeri a făcut în viață.

Descoperiți artistul dar și omul John Mota intr-un interviu acordat in exclusivitate pentru Canapeaua cu pisici.

 

Interviu realizat de Decebal Traian.

DT: Nume, vârsta și ocupație

JM: JOHN MOTA – 32, ARTIST & Owner MOTA (deși fac mai mult design, sunt artist pentru că am studiat arta de mic copil).

***

DT: Câți ani aveai și ce făceai la Revoluție?

JM: La Revoluție aveam 4 ani și ce poate să facă un copil la 4 ani[…] parcă îmi aduc aminte vag că eram la țară cu ai mei, în Vrancea, și am văzut niște imagini la televizor…cam atât.

***

DT: Cum te distrai în anii ‘90, cu ce îți ocupai timpul pe atunci?

JM: Nu am fost neapărat un tip foarte petrecăreț pentru că eram mai degrabă emotiv și introvertit. Făceam lucrurile pe care le făceau și colegii mei de liceu, din Buzău. Am făcut Arte în Buzău până în clasa a 12-a. În mod normal eram repartizat la o școală generală din cartier, dar ai mei părinți, pentru că au văzut că desenam, m-au îndrumat să susțin un test la școala de arte Margareta Sterian din Buzau, și l-am luat cu brio… Am avut tot soiul de profesori interesanți. Mi-am dat seama că mă simt bine în mediul artiștilor pentru că sunt atenți la detalii, așa cum eram și eu. Artiștii sunt foarte sensibili, chiar și fizic…au și mirosul și auzul mai dezvoltate, sunt niște oameni calzi, adesea calmi și poți vorbi mult cu ei, pentru că e o plăcere deosebită să îi asculți.

***

DT: Când mergeai la un bairam…cum te îmbrăcai ca să impresionezi?

JM: Nu aveam un stil bine definit și nici acum nu cred că am :)). Am fost un tip bănălutz, să zic așa…normal, nu îmi plăcea să ies în evidență. De aceea nu mă îmbrăcam „altfel” decât restul prietenilor.

***

DT:Ce branduri de haine purtai pe vremea aia?

JM:Pe vremea aceea… era la putere KENVELO și am purtat și eu o bună bucată de vreme. Îmi plăcea foarte mult Adidas, deși rar prindeam perechi de încălțări noi…în rest, îmi aduc aminte că făceam schimb cu un coleg cu care mă potriveam.

***

DT: S-a întâmplat vreodată să impresionezi o femeie printr-un obiect vestimentar, de exemplu cu pantofii?

JM: Da, de curând, pe prietena mea, cu o pereche de pantofi maro din piele întoarsă…pentru că ei îi place încălțămintea din piele întoarsă…și mie la fel. Oricum, e greu să găsesc pantofi mărimea mea, 38-39, mai ales în România. Însă mă duc la Milano și rezolv cu câteva perechi dintr-un foc.

***

DT: Încălțămintea joacă un rol important în „economia” ta vestimentară?

JM: Da, de acolo pleacă totul…cumva. Eu cred că poți salva o ținută cu pantofii, dar totodată poți să o strici. Nu apuc să port pantofi la fel de mult cât mi-aș dori, pentru că stilul meu de viață nu îmi permite (la Universitate, când merg la atelier, nu e cel mai curat loc și nici nu e comod să lucrezi în pantofi), apoi după-amiază când merg la hala – pentru că fac și decoruri de teatru, acolo e praf, mizerie, flex, deci, în general mă încalț comod și de „atelier”. Când îmi cumpăr pantofi (în general o fac din Italia) nu caut neapărat să fie de brand, contează cum arată, caut pantofi făcuți de artizani ai locului…ultima oară am luat dintr-un foc 3 perechi handmade, în jur de 100 euro perechea.

***

DT: Alege intre:

DT: Adidași versus ghete casual

JM: Ghete casual

***

DT: Piele sau sintetic

JM: Pieleee, clar

***

DT: Nike sau New Balance

JM: New Balance

***

DT: Steve Jobs, când avea prezentări în fața publicului și nu numai, obișnuia să se îmbrace foarte simplu…un tshirt sau helancă neagră, jeansi banali și niște adidași uzați. Unii găsesc că e o atitudine de dispreț față de fashion, de tot ce înseamnă îmbrăcăminte și/sau față de audiență…Sunt destui bărbați care îmbrățișează aceeași viziune. Le este foarte complicat să meargă la magazin, să probeze mai multe haine, iar atunci când le place ceva, cumpără câte 5 bucăți identice. Tu ce părere ai…tu ce faci, preferi shopul online sau preferi să pipăi și să încerci totul la cabină?

JM: Se zice că și Einstein făcea așa…își cumpăra totul la fel. Cred că mințile care sunt ocupate cu alte lucruri decât a mânca și a te îmbrăca, au altfel de nevoi și nu dau importanță prea mare felului în care se îmbracă, pentru că timpul lor este prețios și e dedicat altor preocupări. Și eu fac uneori ceva de genul ăsta, mi se întâmplă câteodată să nu mă privesc în oglindă înainte să ies. În mintea mea, hainele sunt combinate bine și nu îmi mai fac griji…eu sunt în permanență cu gândul la Mota, la piele, la design, la texturi, la combinații de materiale, etc. Mă consider un artist atipic, pentru că sunt organizat, not moody, sunt conștient că trebuie să trăiesc în prezent ca să pot să mă realizez și să evoluez.

***

DT: Ce magazine vizitezi? Dar shopuri online?

JM: Eu pipăi și probez. E important cum arată pe mine. Rareori cumpăr online. Eastbay, Ebay și Zappos sunt singurele magazine online pe care le-am folosit pentru încălțăminte pentru că mi-o procur greu din România. O singură dată mi-am luat Levi’s pentru că învățasem care e mărimea mea. În România, foarte mult îmi place Massimo Dutti…pentru piele, design, calitate. Mi-am cumpărat de la ei, de curând, o jachetă din piele, foarte moale, matlasată…cu bombeuri. E demențială, iar mirosul ăla de piele, te înnebunește. Basicul și tricourile le cumpăr de la Zara și H&M. Lucruri mai speciale îmi iau când ies din țară…Contează să îmi placă, brandul e mai puțin important. De exemplu, mi-am cumpărat o jacheta CK de jeans, atipică, nu pare din blugi, care e foarte apreciată de prieteni.

***

DT: Eu lansam la începutul lui 2003 primul număr din Loading Fashion, o revistă online de fashion. Îți mai amintești ce făceai în 2003?

JM: Nu…din păcate stau prost cu memoria „de lungă durată” și uneori chiar și cu „cea de scurtă durată”. Dacă mă întrebi ce am făcut ieri, „nu știu”. Probabil că nu s-a întâmplat nimic remarcabil în acel moment al vieții mele. Îmi aduc însă aminte foarte bine lucruri din liceu…Liceul de Arte din Buzău. Sunt câțiva profesori care m-au impresionat profund pe atunci. Unul dintre ei, în anul 1, profesorul Anton Sevtov, de la secția de „metale”, care ne preda desen, culoare, modelare. Era un artist de calibru mare care respira artă, spun “era”…pentru că a murit între timp, din păcate. Nu ne explica neapărat în cuvinte, dar își punea amprenta peste desenul, pictura, modelajul tău…printr-un fel aparte, diferit de al celorlalți profesori. Și acum parcă mă văd cum încremeneam lângă el, urmărindu-l cum fumează (ca un artist), cu niște gesturi și mișcări ample, uneori scrijelea foaia până la rupere, totul venea dinăuntrul lui…transmitea că respira arta și făcea lucrurile cu pasiune…a fost un om care iubea viața, muzica, gătea… și sunt multe alte amintiri legate de acele vremuri, însă ce făceam în 2003…nu îmi amintesc.

***

DT: E vreun artist local care îți place (din fashion) ?

JM: Pe parte de genți o apreciez mult pe Otilia Flonta (genți damă), pentru că ține cont foarte mult de calitatea materialului, a manufacturii și a designului – toate acestea le știu pentru că am lucrat de câteva ori cu ea.

Apoi Alexandru Adam, poate nu e atât de cunoscut pe piața locală, însă el m-a inspirat și impresionat la începuturile mele, când am dat naștere brandului Mota. Amândoi încercăm să combinăm piele și materiale de foarte bună calitate într-un mod inedit. Amandoi gândim totul de la schiță, facem design…adică căutăm soluții, apoi totul este un proces handmade…coasem, vopsim, etc.

***

DT: Ce lipsește marketului autohton?

JM: Îi lipsesc mulți factori – de exemplu nouă designerilor români ne lipsește susținerea. Ce vreau să zic e că românilor le place să se îmbrace și sunt cu ochii mult prea mult pe designerii de afară, cheltuind destul de mult cu ei și mult prea puțin pe designerii autohtoni. Le recomand oamenilor să cumpere produse românești care nu sunt produse în serie mare, în locul hainelor și accesoriilor cumpărate de la designeri/case de modă/lanțuri de magazine care produc în masă sau în serie mare.

***

DT: Îți place muzica?

JM: Lucrez cu muzică mereu, nu pot să stau fără ea. Ascult muzică din toate genurile. Nu aud versurile, mă interesează doar linia melodică. De pe meleagurile noastre i-am remarcat pe baieții de la Otherside, apoi îmi mai plac foarte mult cei de la Golan…cam aceștia mi se plimbă acum prin minte. Din repertoriul internațional ascult Kanye West…mă inspiră foarte mult atunci când lucrez, apoi mă regăsesc mult în tenta dark a artistului de la The Weekend. Nu îmi place muzica prea săltăreață, prefer muzica ritmată și profundă. Deasemenea, îmi place foarte mult muzica italiana veche – artiști precum Ornella Vanoni, Pepino Galardi.

***

DT: Alege între:

DT: Baneasa Mall vs Park Lake

JM: Baneasa Mall

***

DT: Diesel vs GStar

JM: Diesel

***

DT: Chirilă sau Paraziții

JM: Tudor Chirilă

***

DT: Facebook sau Instagram

JM: Instagram…mai nou 🙂

***

DT: Apple sau Samsung?

JM: Apple

***

DT: Dawid Bowie sau Prince

JM: Prince…deși nu mă dau în vânt după niciunul dintre ei…

***

DT: SteveMqueen sau Paul Newman

JM: Steve McQueen …e bărbat, e dur, mi se pare un icon mai puternic decât Paul.

***

DT: Vin sau bere

JM: Vin, vin

***

DT: Iarbă sau Narghilea

JM: Niciuna…hmmm, nu narghilea

***

DT: Ceai sau cafea?

JM: Cafeeea…3-4 expresso pe zi

***

DT: O carte sau un film

JM: și una și alta!

***

DT: Preferi o oră cu prietenii sau o oră singur

JM: Prefer o oră cu prietenii, pentru că mi se întâmplă mai rar 🙂

***

DT: Citești? Care e ultima carte pe care ai citit-o?

JM: Citesc acum Parabolele lui Isus – Andrei Plesu . Din cele pe care le-am citit și îmi amintesc în momentul ăsta…recomand Maimuta goala – Desmond Morris si după ce ai citit-o, recomand imediat, tot de același autor, Zoomenirea.

***

DT: Ce facultate ai făcut? Te-ai mai întoarce să o faci? De ce?

JM: Universitatea Națională de Arte – București. Nu m-aș mai întoarce să fac o facultate…tocmai ce am terminat doctoratul, intenționam să fac studii post-doctorale, dar la noi în țară nu sunt…Îmi place să învăț, poate că nu aș mai face o altă facultate ci mai degrabă niște cursuri acreditate, particulare…de scurtă durată și comprimate – aș încerca în direcția Management, Marketing și apoi Psihologie.

***

DT: Cum ai început businessul, atelierul…? Povestește-mi, te rog, de la început totul.

JM: Din pasiune…Mi-am cumpărat o piele nappa, neagră – e prima piele pe care mi-am cumpărat-o vreodată…am luat-o de la un furnizor turc din București. Am cumparat-o special să îmi fac o geantă, aveam proiectul deja schițat…îmi aduc aminte și acum că a durat ceva vreme până să mă hotărăsc să o tai, mi se părea atât de prețioasă 🙂 îmi era teamă să nu o stric. Numele „MOTA” provine din mine – absolut tot, filozofie, viziune, etc… Numele l-am creat pornind de la o combinație a numelor părinților mei: numele de fată al mamei „Zota” și „Marin” – astfel am obținut o denumire simplă, scurtă și memorabilă. Intenția mea de la bun început a fost să creez genți din piele și metal, cu foarte mult metal, atât de mult metal încât metalul să dea forma genții și nu invers (așa cum fac majoritatea marochinerilor). De-a lungul vremii am făcut și genți de damă la comandă pentru diverși clienți, la care mi-am mai exersat mâna. Pielea are secretele ei și trebuie să o cunoști în toate formele și provocările ei. În decursul timpului mi-am achiziționat și toate sculele necesare, cu care am migrat din loc în loc, pe unde îmi stabileam atelierul. Acum am atelierul în același apartament unde și locuiesc. În atelier lucrez doar eu, însă gențile sunt rodul muncii mai multor oameni. De exemplu, la modelul de geantă „Franco” sunt implicați 4-5 specialiști (incluzându-mă și pe mine) – pielea e lucrată de mine, bucata mare de metal e prelucrată de altcineva, bucățile mai mici din metal… de altcineva și tot așa. Uneori mai apelez la diverși artizani din țară care îmi produc anumite bucați care mie mi-ar lua prea mult timp să le fac sau nu știu să le ridic la calitatea respectivă.

***

DT: Ce este specific brandului MOTA?

JM: Specific genților MOTA sunt prinderile mecanice – în șuruburi, o mică parte este cusută, însă restul e „șurubărit” 🙂 ca să fie totul mai bărbătesc, mai puternic. Când gândesc orice model de geantă Mota, combinația va fi mereu metal + piele. Brandul, așa cum este înscris la OSIM, are sloganul: „Wearable Metal – Metal purtabil”. Ca să înțelegi de unde provine pasiunea mea pentru metal: teza mea de doctorat a fost despre armuri ce deveniseră pentru nobilime un soi de carcase fashion, ce aveau mai puțin rol de protecție și mai mult etalau statutul social al purtătorului. O altă sursă de inspirație pentru wearable metal a fost și Paco Rabanne care a creat pentru prima oara o serie de rochii din tablițe de metal.

Totuși metalul e rece și dur și de aceea simt nevoia să îl combin cu pielea care îi conferă o oarecare căldură, …pielea e „viață”, iar metalul care o protejează trebuie să fie bine finisat și rezistent în timp. MOTA este: #HighEnd #Natural #Confident #CourageousButResponsible #SophisticatedYetRelaxed #quietButStrong #Reliable

***

DT: Ce te inspiră?

JM: Iubesc la nebunie pielea, prin toți porii ei, iubesc mirosul ei, totul… În casă am peste tot piele, ca să mă lovească mirosul ei și să mă inspire. O altă sursă de inspirație sunt mașinile italienești retro/vintage, din anii 50-60 (Alfa, Ferarri)…designul italian este o sursă de inspirație inepuizabilă. Tot la capitolul inspirație aș mai adăuga harnașamentele cailor. Spiritul Ralph Lauren, spiritul colonial, vin să mă ajute în tot ceea ce creez. Culorile mele preferate în care lucrez sunt negrul, maro închis, verde și albastru royal, pasteluri, etc.

***

DT: Ce proiecte de viitor ai, ce ne pregătește MOTA?

JM: Voi folosi niște patine speciale pe metale la o serie de genți ce vor intra în website la categoria Special Edition. În categoria „Buy Your Piece of Style” o să continui producția de serie/comenzi. Voi continua să fac piese unicat în categoria „One of One„.

***

DT: Ai timp? Am auzit lumea plângându-se – conform unor studii ale unor geofizicieni contemporani…se zice că nu mai avem 24h ci doar 16h…Tu ce părere ai?

JM: Timpul e același pentru toată lumea, contează foarte mult cum îl folosim fiecare…Eu îmi fac timp să ajung la Universitatea de Arte să predau, am timp să fiu scenograf ca să creez decoruri de teatru și balet și nu în ultimul rând să mă ocup de brandul MOTA. Pentru mine ziua nu are 8 ore, are mult mai multe.

Pentru a crea o geantă, în medie lucrez cam 2-3 zile, dar există și genți complexe care îmi pot răpi 4-5 zile și aici mă refer strict la munca de atelier, nu am luat în calcul momentul creativ, schița, documentarea. Un prototip durează mult mai mult. Mă apuc de lucru abia atunci când detaliile îmi sunt clare, nu îmi place să fac probe, teste…eu trebuie să merg la sigur. Prefer să stau foarte mult să gândesc prototipul. Și îmi iese din prima. Aproape perfecte, imperfecțiunile sunt ca și insesizabile. De câteva zile mă gândesc la un rucsac, eu îmi imaginez produsul finit, până la ultimul detaliu…Vreau să fac un rucsac de voiaj care să fie destul de încăpător și totuși să devină un sac de Moș Crăciun…Funcționalitatea joacă un rol important. De exemplu, geanta PAGAN a fost concepută tocmai pentru a se potrivi la bagaje de mână pentru Wizz Air.

***

DT: Ce pasiuni ai? Ai colecționat ceva când erai mai mic? Dar acum?

JM: Am colecționat timbre, “surprizele” de la gumă, capace de la sticle. Cea mai bogată colecție a mea este totuși de „coastere”(suporți pahare). Și acum am colecția asta și multă vreme am ținut să o dezvolt. Când mergeam într-o locație nouă, luam coastere. Îmi rugam prietenii să îmi aducă de afară, din diverse țări. Acum însă am încetat să mai colecționez sau să mă mai ocup de vreo colecție. Pur și simplu m-am oprit.

***

DT: Mașinile, ceasurile și vinurile crezi că ar trebui să te preocupe ca bărbat?

JM: Da, așa este, mă interesează. Ele pot face diferența în anumite momente. Deși, de curând, la Londra, am văzut niște modele de ceasuri minimaliste pe gustul meu, mi-am cumpărat totuși un ceas românesc de la brandul OPTIMEF, tocmai pentru că susțin designul românesc.

***

DT: Îmi plac mașinile sport, îmi place brandul AUDI, mi-am cumpărat un Audi A3. Nu îmi place BMW-ul :))).

JM: Despre vinuri… prefer vinurile roșii, demisec și sec, de exemplu îmi place un vin basarabean „Taraboste„. În rest, beau mult prosecco.

***

DT: Dar gadget-urile ? Care este ultima achiziție făcută?

JM: Nu am nici o treabă…nu sunt pasionat. Ultimul telefon achiziționat este iPhone 5s :)))) L-aș ține încă 10 ani, păcat că tot fac update-uri la soft. Urăsc să îmi schimb telefonul. Nu îmi cumpăr tehnologie ultra-modernă. Sunt conservator, nu vreau schimbare.

***

DT: Îți plac aplicațiile de mobil? Ce aplicație folosești destul de des?

JM: Am strictul necesar… Waze, WizzAir (pentru că zbor destul de des cu ei). Și Instagram și Facebook…dacă se pun ca apps :))

***

DT: Îți place să călătorești? Unde ți-a plăcut cel mai mult până acum? Unde ai vrea să ajungi în continuare și de ce? Ce website-uri accesezi ca să îți pregătești vacanța?

JM: Da, îmi place să călătoresc. Mi-a plăcut foarte mult în Italia, atât partea continentală, orașele, cât și Sardinia. Franta a fost prima țară în care am călătorit prima oară, dar nu m-a impresionat așa cum a făcut-o Italia. Foarte curând voi pleca în Spania. Îmi plac zonele exotice…vreau să ajung în America Latină, în Portugalia și oriunde e aproape de ocean, de mare. Îmi plac țările „cu sânge cald”. La capitolul surprize aș menționa Londra, care e un mix interesant de popoare și mi-a plăcut tot ce am vizitat (mulțumită iubitei mele, care a locuit acolo 10 ani și a știut exact ce să îmi arate). Mi-a plăcut la nebunie în Liberty, apoi ce m-a mai impresionat în mod special a fost zona Surrey și Great Fosters (un fost azil de nebuni transformat în restaurant).

***

DT: Despre dragoste ce poți să îmi spui? Ai iubit mult? Poți spune unde, când…pe cine :))?

JM: Am iubit. Trebuie să iubim, noi artiștii avem nevoie de doza de iubire. Avem nevoie de niște stimuli. Avem nevoie de acele răscoliri.

***

DT: Zi-mi „un condiment” care ar putea să îmbunătățească o relație amoroasă 🙂

JM: „Aventura”. Să fii mereu într-o aventură cu partenerul. Ține focul aprins mai multă vreme pentru că dragostea durează cam 3 ani și apoi totul intră în banal, rutină… Bine, acum zic cum mi-ar plăcea să fiu și să gândesc – oricum, măcar conștientizez că acesta ar fi condimentul.

***

DT: Ai vreun model feminin pe care îl venerezi? Dar masculin?

JM: Femeia care are părul închis la culoare și pielea un pic măslinie. Nu îmi plac blondele. Un nume poate fi Marion Cotillard. La bărbați mi se pare foarte special George Clooney.

***

DT: Poți să îmi spui 5 calități pe care ar trebui să le aibă un gentleman, atunci când poartă accesoriile Mota?

JM: Prestanță, Rafinament, Decență, Virilitate, Charisma.

***

DT: Cum ar decurge ziua ideală pentru tine?

JM: Îmi plac diminețile, așadar trezit devreme cu o cafea, să lucrez în piele până la prânz, o masă în oraș și apoi m-aș relaxa din nou lucrând la gențile mele. În final, seara, împreună cu iubita.

***

DT: In epilog…care crezi că e misiunea ta pe lumea asta? Ce vrei să faci sau să lași în urma ta…folositor?

JM: Aș vrea să cred că voi avea un cuvânt de spus în designul de accesorii, de genți pentru bărbați. Vreau să schimb ceva în ce înseamnă moda bărbătească. Acum are o tendință ușor androgină, care nu îmi place deloc…acel tip de bărbat efeminat…Sunt niște branduri ciudate, precum Vetements si offWhite, care au în target și susțin această tipologie de bărbat.

 

 

Fotografiile fac parte din arhiva personală a lui John Mota.

 

 

 

 

Reclame